MX24

Adică o zi întreagă pentru o insulă de 650m lăţime, pe vreo 7km nord-sud, un veritabil paradis în marea asta ca faianţa (mea, de acasă)!

Abia ce-a ieşit soarele şi eram deja pe plajă în recunoaştere! Hostelul e în capătul nordic al insulei, unde e de altfel zona mai "locuită", adică un caroiaj de vreo şase pe şase străzi, cu magazine înghesuite în restaurante şi mici hoteluri, foarte animat, pierzându-se spre mal în plaje de nisip alb, cu palmieri înclinaţi sub propria greutate. Nu era cam nimeni, aşa că am pus stăpânire la alegere pe orice hamac sau şezlong am găsit, aţipind încă nişte zeci de minute, bâzâiţi doar de-un căţel insistent ce s-a ţinut de noi. Planul este adică de relaxare, avem o listă cu un singur punct, adică ferma de ţestoase, însă în rest, plajă şi baie.

Isla Mujeres era în perioada precolumbiană un centru de cult al zeiţei medicinei şi naşterii Ix Chel, iar numeroasele figuri feminine venerate aici i-au făcut pe spanioli să-i dea această denumire în secolul XVI. Astăzi n-au mai rămas decât nişte ruine ale unui templu mayaş în extremitatea sudică, iar insula a devenit o destinaţie turistică mai de hipioţi aşa, odată cu dezvoltarea Cancun-ului. Pe lista de "must-see" avem ferma de broaşte ţestoase, un fel de rezervaţie pentru protecţia unor specii acvatice cu carapace, şi,... era,... dar cred că nu ne mai băgăm,... până în septembrie se poate înota cu rechinii balenă pentru o sumă modică de vreo trei sute de dolari pe două persoane. Ne-am decis, aşadar,... "pentru că e noiembrie",... să nu ne mai batem capul cu treaba asta. E într-adevăr o experienţă unică, deşi n-ai voie decât la vreo doi metri de peşti să înoţi, dar sunt imenşi (de altfel cei mai mari peşti care există: până la 12 metri - balenele fiind mamifere) şi cu o piele fantastică, au un fel de buline albe pe un fond gri închis. Sunt inofensivi numai să nu se aşeze cu vreo bucă pe tine din greşeală.

Revenind, după ce am tăiat acest punct de pe bugetul marine life 2009, am luat, nici acum nu-mi vine să cred, o nouă pereche de biciclete, de data asta cred că ale bunicului lui Napoleon, închiriate aproape pe degeaba de la hostel, şi am pornit într-un tur al insulei. Cum ziceam, să dăm un ocol complet ne-ar fi costat doar vreo 15 km, deşi pentru bătăturile noastre din şezut fiecare pedală devenise o pedeapsă, dar până să apucăm să ne văităm am şi ajuns la ferma de care spuneam. În interior era o veritabilă creşă, cu bazine pline de broscuţe parcă dezlipite din Nemo, de vreo 5-6cm, care înotau ca pe baterie, dar şi câteva acvarii cu căluţi de mare, homari imenşi şi anemone. Însă atracţia erau clar ţestoasele, cele mai şoc fiind cele din exterior, printre care, într-un fel de zonă îngrădită chiar din mare, era una cam de un metru şi jumătate lungime! Ajung la peste 200kg greutate şi trăiesc,... o veşnicie.

Ne oprim din pedalat pe Playa Garrafon, una din cele mai drăguţe, se zice, asta după cea din nord unde am stat dimineaţa, soarele arde groaznic aşa că stăm mai prin umbră, dar ieşim din nou la baie imediat ce ne uscăm de la cea de dinainte,... nu mai are rost să amintesc că e plin de peşti şi aici... Fără să ne dăm seama este aproape după amiază, şi încă n-am ajuns în capătul sudic: însă avem nevoie de doar cinci minute ca să atingem cea mai estică zonă a Mexicului (Isla Mujeres este cea mai avansată în Marea Caraibelor), vedem într-o mică vale templul, adică ruinele de la Ix Chel, si o luăm înapoi pe cealaltă şosea verticală. Adică sunt două! În cea mai îngustă porţiune a insulei e chiar caraghios să vezi că "celălalt mal" se apropie la doar 100 de metri de unde suntem acum, şi că între cele două drumuri abia se înghesuie o pistă de aeroport utilitar.

Vilele sunt superbe, te uiţi peste poartă din drum şi vezi marea, cu balcoane dramatic atârnate deasupra apei, vedem faimoasa Casa Caracol, în formă de melc, şi în vreo jumătate de oră suntem din nou în partea de nord, unde mai culegem nişte amintiri. În sfârşit ajung la un preţ convenabil pentru fălcile de rechin ce le vânam încă din Playa del Carmen, aleg specia: de recif, ne gândim dacă la ce dinţi poartă peştişorii ăştia chiar era ok că umblam aşa dezinvolţi printre corali, dar na, suntem in one piece.

Luăm o cină care lejer e în top 3 ale celor mai bune mâncăruri din excursie, la un restaurant cubanez ce-l pescuim tot din ghid, între pereţi grei de tăbliţe de înmatriculare, postere şi reţete de cocktailuri, apoi o siestă de seară târzie în hamacurile de la hostel. Sunt atât de ars pe spate încât nu mă pot lăsa convins la un masaj tradiţional ce ţi-l ofereau chiar pe loc acolo, dar mai târziu ne distrăm la un show al unui magician ce sosise,... in town. Cam asta era atmosfera, lume multă, tineret, chef. Am schimbat camera dintr-un dormitory semigol cu chiar o cameră dublă, având în vedere că era la acelaşi preţ!
Rezerv două nopţi începând cu mâine seară, la hotelul din Mexico City, fireşte, altul decât cel de la începutul excursiei, doar vrem să încercăm toate senzaţiile posibile! De data aceasta e un turn înalt de 14 etaje în plin centru, cu un view extrem de tentant, asta dacă şi în realitate o fi ca "pe net"!...

Mâine aflăm dacă low-cost-urile mexicane chiar există, şi deci vom ajunge înapoi în Mexico City conform planului, sau ne suim rapid pe o cursă de autobuz extrem, asta dacă mai vrem să ne şi întoarcem acasă! Pe nişte calcule sumare, avem cam 2800km de maraton la bord, din capitală, şi ne aflăm în punctul extrem estic al traseului. Oricât de trist ni se pare, e timpul să facem cale întoarsă, şi mai ales să părăsim marea, însă, ce-i drept, mai avem aproape trei zile de şedere cu câteva obiective ce nu trebuie ratate!