MX13

Hot hot hot si nu ma refer la temperaturi, ci la micul dejun & after... Am bagat zdravan dimineata ca sa ne tina, micul dejun e bufet si e inclus in pret (oricum costa ceva in gen 5 dollares) si e cu carnitze de-ale lor si quesadillas + altele despre care inca nu tin deloc minte numele. Aproape ca am omorat-o cu un sos care era amplasat gresit pe masa, aproape de mancaruri, si era rozuliu si-am zis asta e miezul, noroc ca nu l-am turnat peste carne ca mancam asa un porc cu capsuni de nu s-ar fi vazut... Chelnerul mai zambea asa ca de razbunare l-am luat cu mine sa-mi dea numele de la ce-i acolo. Pe care nume evident le-am uitat (de exemplu la pranz intregul meniu devenea din nou o surpriza).
Revenind, ma simt ca un atlet care-si intre din nou in mana, ce-i drept au trecut mai bine de doi ani de zile de la India incoace, dar sa zicem ca activez din nou in aceeasi liga... din fericire inamicul e usor de detectat: daca porcul are peste el mii de seminte de ardei, ar fi de banuit ca e iute... de asemenea daca are bucatile in sine de chilli, poti avea cu sanse mari de succes aceeasi banuiala! La urma am racorit totul cu papaya cu sos de iaurt.

I-am dat pe jos inspre Zocal, pe niste  bulevarde cu cladiri de birouri destul de tari, trecand si prin Alameda Park. In Zocal am participat involuntar (ok, de la mica distanta,...) la o manifestatie despre care nu stim sigur ce dorea, dar pareau a fi niste fermieri care cereau niste servicii sociale suplimentare, deci au putut conta pe noi. Afara de culoarea pielii care nu se nimereste chiar cu a localnicilor, ne-am imbracat cam ca niste tzarani si noi, deci pentru ca sa nu fim jefuiti or something. Piata este imensa dar cam goala (doar in mijloc o teapa imensa cu steagul national in varf), pe o latura fiind Pallacio Nacional, pe alta o multime de ateliere de bijutieri, a treia dominata de catedrala, iar pe a patra n-am fost chiar atent...
Am vizitat catedrala dupa care ne-am cocotat si in turn (de fapt se umbla chiar pe acoperisul curbat, intre turnuri, de unde am avut si o oarecare panorama), apoi ne-am strecurat printre randuri de mestesugari cu tot felul de suveniruri, sau neste maestre vrajitoare ca sa le zicem asa care iti alungau duhurile rele intr-un ritual de ardere a unor ierburi in jurul tau. O trupa de dansatori traditionali ne-au incantat cu ritmurile lor, apoi am intrat in Templo Mayor, zona de ruine a Tenochtitlanului, descoperita in cea mai mare parte doar dupa 1979 (desi se stia inca de la 1900 ca e o zona arheologica, atat ca au demolat ceva cladiri serioase ca sa o descopere). In 1979 s-a descoperit insa discul zeitei lunii Coyolzauhqui, decapitata de fratele ei soarele Huitzilopochtli (tocmai nascut, direct adult), fapt care a declansat cercetarea amanuntita a zonei, care continua si azi. Muzeul adaposteste cea mai mare colectie de vestigii aztece din lume, iar povestea de glorie si cadere a imperiului este una fantastica, facandu-te sa te gandesti care dintre cele doua civilizatii, a spaniolilor lui Cortes sau a lui Moctezuma, era cea barbara. Templele au fost aduse la pamant pentru a face loc bisericilor catolice, si o civilizatie uimitoare a stat inchisa sub pamant pentru patru sute de ani.

Dupa ce am mancat, am continuat cu plimbatul pentru inca ore bune prin niste zone care semanau cu bazarul mare din Cairo, cu sute de magazine, aproape fiecare ultraspecializat (gen: lampi. plite. sireturi. condimente. becuri. globuri de pom.), totul culminand cu umblatul seara tarziu prin niste piete de speriat, chititi fiind in mod special pe zona de voodoo, unde am putut vedea statuete ale Sfintei Morti, venerata de un cult de-al lor, sau carti de initiere in vrajitorie. Totul printre animale uscate, ierburi ciudate, prafuri de tot felul si sapunuri sau amulete purtatoare de puteri magice. Cu putin stres in suflet am luat-o spre o statie de metrou din zona, si am ajuns cu bine acasa, franti.

Azi dimineata m-am trezit tot pe la cinci jumate, dar asta sa fie tot necazul. Urmeaza o noua zi!... Casa Fridei, si calendarul aztec in original!! Pana nu se face 2012.