MX14

Daaa daaa sunt viu. Desi azi e 16 raman la numerotarea initiala si incerc sa recuperez in 28 de minute ce n-am facut in trei zile.

A doua zi plina de Mexico City a fost ceva mai linistita: dimineata o plimbare pe niste stradute mai de burghezi, catre muzeul Frida Kahlo, cam ca pe la noi in zona Mendeleev, curat pe jos si arbori atent tunsi, chiar ma gandeam la contrastul cu seara anterioara.

Am admirat tablourile si grafica, sunt ok, dar mai uimitoare este, fireste, casa in care a trait, hartiile decupate in stilul specific de aici, corseturile pe care le purta si le desena, paturile cu oglinzi sau jucarii deasupra, biblioteca si mai ales curtea splendida. Casa este, dupa cum ii spune si numele, albastra, cu tamplaria verde intens si unele detalii in rosu. Albastrul semnifica, dupa cum o pagina din jurnalul ei ne spune, iubirea.

In continuare, pentru a fi siguri ca bifam la sigur cateva animale pe care avem oricum sansa de a le intalni in urmatoarele zile si nas in nas, i-am dat o plimbare prin zoo, deci da jaguari, leoparzi, tucanul, papagalii si alte porcine, si poate mai bine asa decat cum spune cartea ca in Laguna Miramar, daca alegem sa stam cu hamacul pe marginea apei, putem auzi jaguarii cum se harjonesc... acum treaba este ca s-ar chiar putea sa stam acolo cu hamacul, desi inca n-am gasit nimica de malarie. Vestea buna e ca toata lumea se mira, iar Malarone nu exista oricum pe niciunde. Restul de profilactice ar fi trebuit luate cu niste saptamani inainte, asadar inaltam rugaciuni si blestemam orice tantar se apropie. In Mexico City n-am vazut cam niciunul.

Revenind, dupa zoo am continuat cu muzeul de antropologie, unde am fost coplesiti de atatea ulcele si capsoare de piatra, cranii la greu, si am poposit indelung la faimosul calendar. Este intr-adevar imens, la trei metri si jumatate diametru, si se pare ca este cea mai reprodusa piatra din lume. Chiar si monedele mexicane au portiuni din ea gravate.

Ziua a doua in MX City a fost cu niste ture serioase de metrou si vreau sa zic ca e spectacol, la propriu: in fiecare (vreau sa zic: fiecare) statie, urca in vagon cate un ambulant cu te-miri-ce. Cum am umblat cateva zeci de statii in total, am vazut de toate. De la guma de mestecat, plasturi, dvd-uri sau cd-uri piratate, pana la varianta extrema a unui fachir care umbla cu boccelutza de cioburi dupa el, ne-a picat falca: de cum a pornit trenul si le-a intins pe jos si s-a pus pe ele pe fata, pe dos, in dunga, incantand niste forte supraterane, apoi si le-a strans cuminte si a plecat. Mai erau cateva fete mirate in metrou dar tre sa recunosc ca am ramas fara reactie.

Seara ajungem varza la hotel unde nu mai avem energie de facut planul de bataie: asadar stim ca a doua zi, duminica 15 vom pleca, dar habar n-avem de unde si incotro.