The Killers - Mr. Brightside

& Green Tea

Wink

Pentru a suta oara: serpii chiar NU au pleoape! Serpii NU dorm, serpii NU inchid ochii, serpii NU va scapa din priviri :)

Drowned Snake World

Hey! Long time, no see. Cum n-am avut raspunsuri sa ma motiveze, m-am lenevit.
Pana imi vine inspiratia sa scriu inca un capitol retrospectiv pe label-ul boa, sa va zic ce-a mai facut recent.

Acu vreo trei zile ma uit seara: era pornit in expeditie,... cred ca spatiul asta de juma de metru cub nici nu-l poate memora tot, incat daca intoarce capul mai napoi e mereu o surpriza:
- wow! o crenguta!
- oh! o frunzulita! era aici?
- oare unde ma gasesc?
- oare mai e mult pana la Amazon? etc.
Dar nah, la cat de proaste animale sunt si serpii, totusi nu l-a lovit Alzheimer-ul, deci stie macar unde e apa de baut. Asadar l-am gasit cu capul in cascada, sugand din baltuta. Si sta, si sta, si isi baga capul mai mult pe sub piatra acolo,...

Si a sezut cu capul in cascada juma de ora,... numa el si mintea lui stiu la ce s-o fi uitat atata, de ma gandeam se ineaca, i s-a urat cu viata, a adormit?
Dupa ce si-a terminat inhalatiile si limpezitul pe par, a plecat tot singur de acolo.

Asa ca intelegeti, animalele astea sunt facute cu mult timp si nu se plictisesc niciodata :) deci il las in ritmul lui...

Afara de toate astea, ca ziceam ce-a mai facut, pe lista e si un c..ca mare asta noapte.

The Shot

Am facut-o si pe asta: medicamentul anti-paraziti.

In primul rand ca Panacur se vinde in tub de 24g. Un tub = doza pentru un cal de 600kg. Not funny, avand in vedere ca serpele meu are 0,980 pe masurate.

Am exersat regula de trei-simpla cum n-am mai exersat-o din a sasea, apoi am fugit dupa cele mai mici seringi de la SensiBlu. Totul a palit, oricum, in fata problemei finale: cum i-l bag pe gat? De partea mea era doar faptul ca n-a mai primit nimic de trei saptamani si jumatate, deci cred ca puteam sa i-l pun si pe un stick USB, si l-ar fi inghitit (cu conditiile: stick-ul USB sa fie cald si sa se miste prin terariu).

Pregatit de aseara, intr-o cutie de plastic, avem una bucata soarec (nume de cod 005). The vet mi-a transmis clar ca NU trebuie sa ii dam soarecului sa inghita Panacur-ul, pentru ca ar putea interactiona cu sugurile gastrice dinauntru. Asa incat, cu un ac, cel mai gros, am incercat atata cat ma lasa si 005 sa-l manipulez, sa-i injectez medicamentul sub piele. Cum ma pricep la injectii cam tot atata cat stiu sa strunjesc in aluminiu, acul mi-a trecut de doua ori prin piele, incat la final 005 era improscat pe spinare cu o pasta alba, cu un usor miros de petrol. L-am uns bine si i-am dat drumul asa pe circuit,...

E vorba ca atata i-a fost de foame, ca n-a mai mirosit si comentat nimic. Din fericire: pentru ca soarecul incepuse deja sa se linga pe blana, spre groaza audientei (si nu c-ar fi avut pe el o doza cat pentru un animal de-un kil - iar 005 era cam departe de aceasta greutate).

Totul a fost in regula pana la urma: prima doza de anti-goange a ajuns la destinatie.

Emerald Rainbow

M-am mai uitat la saracutul din poza de pe net, ori s-a parlit la nas ori s-a batut cu vecinii de bloc. Exemplarul este in Zoo Schmiding. Irizatiile sunt interesante.

Iata-l si pe-al meu, cu acelasi curcubeu - poze facute la putin timp dupa naparlire.

Jaws in Town

E timpul pentru un nou episod!

Cu zidurile si terariul, treaca-mearga: dar animalutzul? Coralul a aparut foarte rapid in peisaj! Sursa noastra avea doar in perioada de primavara animale disponibile, si dupa cum Ramunc avea un transport organizat, am pus si ceva verdetzuri pe lista de cumparaturi. Nici n-ajunsesem sa ma dezmeticesc bine din decizia luata, ca intr-o dupa-amiaza am fost chemat in mare graba la imparatie sa ne uitam la minunea de serpe.
Fara prea mult stres de la transport, statea cuminte in sacul de panza si dadea cu nasul sa iasa la aer. Dupa o scurta examinare a gurii si a dintilor, decizia a fost unanima si executata in zece secunde: animalul asta n-are ce cauta decat in terariu, ferecat cu patru lacate. In fine, cred ca terariul de carantina avea doar doua... cert e ca dintisorii lui,... pana cauciucului...

Dupa cum poate stiti, boa de smarald are cei mai mari dinti raportat la dimensiuni, dintre serpii neveninosi. Dupa o scurta rasfoire prin carti si net, cifra este de "up to 1.5inch"=3.7cm. Asta la un sarpe ce ajunge la doar 2.5m lungime. Daca tot m-am apucat, sa va mai spun cate ceva despre ei: specia este exclusiv arboricola - din accidente, momente de rataciri si spirit de aventura, poate s-o mai gasi vreunul si pe sol, dar in mediul natural foarte rar. Traieste in America de Sud, in paduri tropicale din zone joase - cu o distributie geografica din Columbia, Venezuela si statele Guyana, pana la o limita sudica undeva in Brazilia. Exista mai multe varietati, sa zicem 5, dar cele mai comune sunt doua: Guyana Shield si Amazon Basin. Se vorbeste despre el ca fiind unul din cei mai frumosi serpi: culoarea este verde cu pete albe, iar burta galbena. Petele sunt distincte si mult mai pronuntate la varietatea Guyana Shield, in vreme ce Amazon Basin are practic o dunga alba pe spinare, ce uneste petele intre ele. Nuanta, dispunerea solzilor, temperamentul - sunt cateva alte criterii dupa care se pot distinge subspeciile (inca neoficiale). Animalul este nocturn, aproape intreaga zi stand incolacit in pozitia specifica pe cate o creanga. Vaneaza tot ce misca: doar pentru ca sta in copac nu inseamna ca zboara dupa pasari si lilieci, ba chiar predominant se hranesc cu mamifere mici. Tot o postura specifica este si cea de atac, atarnand cu corpul in forma unor anse - pentru a se putea intinde cu rapiditate. De regula isi pastreaza coada invartita o tura sau doua peste o craca: evident, pentru a nu cadea in cap. Vederea nocturna este ajutata si de senzorii infrared de pe marginea gurii, din fosele termoreceptoare (care, asadar, nu se gasesc acolo doar pentru a imita un design de BMW Z3 ;) ).

Cam asta despre corallus in mediul lui natural. Noul nostru prieten se gasea insa intre peretii unui borcan de carantina, iar noi nu ne mai puteam dezlipi ochii de pe el. Desi,... "avea cu ce",... n-a dat niciun semn de agresivitate sau iritare. Trebuie inteles ca aceasta ar fi exceptia de la regula! - boa de smarald sunt in general cu temperament navalnic, animale care te tin la respect - sigur ca poti ignora aceasta realitate si sa-l dragalesti ca pe un piton regal, dar de ce sa nu folosesti un capsator mare in loc? Se spune ca o muscatura de la un astfel de sarpe n-o vei uita-o prea curand.

Dar al nostru si-a luat rapid casa temporara in primire, in vreme ce alaturi fierastraiele si bormasinile au inceput sa lucreze la cea "pe bune".

Iata doua link-uri cu pozitiile despre care vorbeam:
- pozitia de repaos (chiar daca in poza nu e cel mai sanatos animal pe care l-ati vazut...)
- pozitia de atac

c u later

Off it Went

Am avut dreptate. Dupa vreo zece zile de letargie, in timp ce aveam niste prieteni la mine, s-a coborat de pe creanga si si-a dat jos pielea, in doar cateva zeci de minute.

Hai sa ne intelegem, pentru cateva vizitatoare ale forumului: NU se pot face manusi, posete, pantofi, din pielea de pe un sarpe, atunci cand naparleste: isi da jos doar un strat subtire si transparent, cam ca si pielea arsa la plaja, vara.

Reptilele, de preferinta, isi dau jos pielea intr-o singura bucata - daca animalul se chinuieste si pielea se jupoaie in fasii, e semn de probleme, cel mai probabil deshidratare. Pentru a usura procesul, oarecum traumatizant pentru ei, pe parcursul celor cateva zile de pregatire se mareste umiditatea in terariu. Serpii au pielea si peste ochi, ba chiar e mai groasa acolo, ca niste "capacele". In timp ce se pregatesc de naparlire, intre stratul care urmeaza sa il dea jos si noul strat format dedesupt se secreta un lichid lubrifiant - acesta e motivul pentru care ochii sunt tulburi la un moment dat, si pielea capata un aspect laptos.

Iata si o alta abordare:

Really Pissed Off Snake

De cateva zile e cu curu-n sus.
Pufaie cand il pulverizez cu apa (si uneori biciuie cu coada), iar de patru nopti nu s-a mai dat jos de pe craca. L-am prins intr-una din zile cu ochii tulburi, deci as zice ca urmeaza sa naparleasca.

Cage for a Cage

Back in town!

Ramasesem cu povestirea undeva in primavara:

In mintea mea totul urma sa se desfasoare intempestiv, asa ca trebuia sa ma apuc de urgenta de amenajarea spatiului pentru blandul animal.

Exista cateva reguli simple, cu care mesterii ce-mi pasesc in apartament capata dureri puternice de cap, gen: NU cabluri aparente, NU muchii strambe, NU pete, NU suprafete discontinue, NU texturi neuniforme, NU mai scapati dracului sculele de spart rigipsul pe parchet!... etc. Terariul nu urma sa faca exceptie, trebuia amplasat pe hol, intr-o nisa care la momentul respectiv nu avea decat vreo doi pereti lipsa, si suspendat deasupra unui calorifer - totul incastrat si seamless... Rigipsarul e un tip de treaba si in mod normal intelege din prima, dar totusi am insistat: polita trebuie sa TINA - nu, n-ai inteles: SA TINA, suta de kile, sa ne tina chiar pe amandoi, se poate? Cum dadea din cap foarte absent si yeah yeah-urile nu ma convingeau, i-am zis ca pe polita va sta ceva foarte fragil, pretios si foarte secret, cu o greutate apreciabila - asa sa se gandeasca. Si care nimeni, nici el, nici eu, si mai ales nu vecinii: nu si-ar dori sa treaca prin profilele lui si sa se sparga in podea.

Admit, pana in momentul cand a venit terariul, in unele dimineti inca ma sprijineam in maini pe polita, sau ma asezam pe ea. Pana acolo a fost insa cale lunga, si inca din doua tronsoane... cand totul a fost gata cu polita, cu peretii laterali, rigipsarul bagase profile cat in turnul Eiffel, prinse pe toate laturile, finisajul era impecabil, zugravit din nou... ei bine, o secunda mai tarziu dupa ce-am rasuflat usurat, mi-am zis: E prea mic! Publicul a oftat, Ramunc a luat din nou masurile, rigipsul a curs din nou in valuri, mizeria mi s-a urcat pe toate sinusurile, polita s-a adancit, iar coralul a primit cadou inca opt centimetri de profunzime. Il visam noaptea cu nasul presat pe geam, implorandu-ma in lacrimi sa-i mai dau niste aer, ca doar nu-i tablou, e viu, are simtaminte, nevoie de spatiu si, mai ales, 110cm.
Una peste alta, spatiul a fost finalizat in niste saptamani bune (sau sa fi fost luni?), iar terariul pus in stand-by in faza de proiect - dupa cum am fost si ochit ca am talent la razgandeli.

The Choice

Ok, cu corallul... unii prieteni inca sunt convinsi ca l-am luat sa se asorteze cu zugraveala :) ceea ce bineinteles ca nu este adevarat, zugraveala a fost in definitiv facuta dupa ce am comandat eu sarpele... insa in-du-bi-ta-bil e una din culorile favorite.

Aveti in poza peretele, in lucru, al living-ului.

Alegerea... a fost una spontana, dupa ce am primit de pe Amazon prima carte groasa cu serpi, Snakes (Chris Mattison)... l-am sunat pe Ramunc intr-un suflet si i-am zis ca e acolo un sarpe fantastic verde, insa e tare al draqu. M-a mirat (si flatat, admit...) cand mi-a spus ca, daca se gandise la un sarpe ce mi s-ar "potrivi", fusese Corallus Caninus. Ce-i drept aveam un palmares de meticulozitate la amenajarea apartamentului, si statusem deja la discutii destul de mult... Intuitiv am umblat ca-cu-oua cu el :) daca citeam io forumul asta inainte sa il cunosc, cred ca n-aveam curajul nici sa deschid gura in fata lui :)

Nu o sa-i fac portrete pe aici, unii il cunoasteti destul de bine de pe forumul animale.ro, (pentru o parte oricum nu va contribui la vindecarea ranilor...) insa pentru mine a fost un munte de pasiune pentru animaluzele astea, nu e cazul de ipocrizii, cum ca "tot ce face e dezinteresat" yes guys animalele se cumpara pe bani, la fel si echipamentele, dar pe parcursul colaborarii noastre am ajuns sa vad in cam multe situatii de care parte dintre "comerciant" si "client" s-au asumat riscurile! si eforturile! asa incat, chit ca l-am mai simtit eu pregatindu-si ghearele si cu mine, n-am decat cuvinte de admiratie si multumire.

Daca nu stiti cum sa faceti sa se bage ghearele la loc, inainte sa fiti zgariati, poate e mai bine sa incepeti cu un siamez...

El este Amon, siamez tabby-seal-point, si a ramas la maica-mea in apartament.

Asadar, mai in primavara, hotararea era deja luata, boa smarald urma sa fie.

First Contacts

Totu' a inceput cu 8 luni si-un pic in urma. Nicio experienta cu reptile, dar o categorica fascinatie deep inside.

Cu mult timp in urma am ramas cu gura cascata si m-am invartit la nesfarsit prin expozitia de serpi de la Muzeul Banatului. Am vorbit cu organizatorul (care, n-as fi surprins sa fie vreunul din membrii de pe forum, dar sa-mi fie iertata memoria in legatura cu persoana cu care m-am conversat eu acum ani buni)... pe-atunci nu stateam singur, cred ca intrebam de puiutzi de ball, nimic concret.

Insa niste close encounters mi-au ramas in minte chiar si-asa... cu cateva veri in urma pe Cheile Nerei, dupa ce am umblat cu ochii in patru tot traseul, la Podul Beiului, in sfarsit relaxati si cu capul in nori, am fost la un pas sa-l calc, facand balet prin mini parcarea de acolo. Facusem vre doi pasi cu spatele si am ramas paralizat de tipatul unei prietene, sarpele n-a fost nimic fata de cum imi sarise sufletul la urletele ei... cred ca nici micutzu n-a supravietuit usor la ultrasunetele respective... n-am apucat sa trag nicio poza grozava pt ca viperutul era doar angajat intr-o traversare rapida, la limita regulamentului, drept in niste tufe.

Mai tarziu, in timpul unei calatorii in India, am avut alte doua momente amuzante... unul era cand, intr-un taxiu fiind, la o intersectie, un pusti, asa cum spala pe la noi parbrizele, a venit sa ceara bani la geam, varand prin fereastra deschisa drept sub nasul meu un cosulet cu un serpisor inauntru... (am aflat io mai tarziu ca e foarte comuna scena) - n-am mai stat sa ma gandesc prea mult inainte sa-l pasaportez, vreau sa zic in India nu o data in fata templelor sunt diversi cu cobre in cosulet, le lasa si libere pe asfalt, de te crucesti.

Urmatorul episod a fost chiar cu o cobra, in fata palatului din Jaipur, cu gluga deschisa si enervata periodic de stapan, si care, vazandu-ma ca tot fac la poze, mi-a zis sa NU MA TEM pot sa pun mana fara probleme daca vreau :) i-am zambit tamp inapoi si m-am carat rapid de acolo. :P

In fine, cam asta cu povestile din trecut, au mai fost diverse expozitii, cert e ca prin primele zile din ianuarie 2008 descopeream formul si-i scriam la repezeala si intr-un suflet, nu mai stiu in ce context, lui Mr.Snakeman, un mesaj neinteligibil... din care nu se pricepea nici macar daca eu am un ball sau eu vreau un ball, sau vreau sa-l dau la schimb... dar printre altele imi scria de un magazin de reptile... chiar in orasul meu?!? Habar n-aveam ca totul era chiar sub nasul meu, asa incat peste cateva zile ma infiintasem la Reptishop, zburdand printre geckos si basilisks. Ideea cu ball-ul a murit din prima zi, cred... cand Ramunc l-a catalogat ca timid si sensibil, pretul ce-l vei plati pentru faptul ca se lasa usor manipulati fiind lesne o tura de stres si nemancat.

The M Experiment

Salut!
După o lungă absenţă, încep o rubrică dedicată "experimentului M" :) adică pet-ului meu fără picioare.
Voi scrie şi retrospectiv, pentru că povestea a început cu câteva luni în urmă, atunci când am aflat pentru prima dată de magazinul Reptishop din Timişoara, şi astfel o mai veche fascinaţie şi-a găsit terenul fertil să o ia razna,...

Freaky sau nu, animăluţul meu de apartament e un boa smarald de copac (engl. Emerald Tree Boa) - şarpe neveninos, însă purtător de dinţi lungi şi cu un temperament mai năvalnic...

Din câte ştiu până acum, e singurul exemplar din această specie din România. Dacă greşesc, contact me!

Deşi această chestiune l-ar putea interesa doar pe un alt şarpe, fiindcă sunt adesea întrebat: încă nu ştim dacă M este fetiţă sau băiat. Câştigând la limită concursul cu la fel de asexuatul Gabi :), M proudly stands for "Emerald" (şi se citeşte cum se scrie).