Monday, May 25, 2009

Dune 2 - Downtown

Cum m-am mutat in "downtown",... altul e ritmul.
E greu sa pretinzi ca strazile sunt "asa cum le stim noi", intr-un oras cu douazeci de milioane de locuitori. Daca ma tin nervii, ies la 10 seara, dar atunci e vacarmul cel mai infernal. Magazinele sunt deschise si in fiecare se aude o alta muzica, iar trotuarele sunt inundate de un puhoi de oameni in miscare. Majoritatea fac shopping: totul e deschis minim pana la miezul noptii, dar unele centre pana mult mai tarziu. Cel mai probabil o reminiscenta a Ramadan-ului, cand totul e pe invers: ziua totul e mort, post la mancare, fumat si bautura, iar dupa apus, chef si cumparaturi.

Asta n-ar fi nimic, dar umbla cu plozii in carca, la orele alea!! Care nu-s molesiti deloc, ci miorlaie dupa papusile din vitrina, sar pe langa tine, indraznesc sa te strige sau, din contra, se ascund rusinati dupa fustele mamelor.

Pe la miezul noptii lucrurile se mai potolesc. Nici macar inghetata nu se mai vinde. Se poate iesi fara sa freci umerii cu toata lumea. Claxoanele se mai potolesc. The city that never sleeps grows tired.

Tuesday, May 19, 2009

Oasis 1 - Vienna

Plecarea a fost cea mai precipitata din istorie... dupa ce cu o zi inainte stiam ca voi zbura doar miercuri, s-a dovedit ca nu sunt bilete pe ruta Timisoara-Viena, si ca ar fi bine sa o iau la picior mai din timp. Adica,... in cateva ore, astazi!! Abia am ajuns sa-mi strang obectele de pe la lucru si sa-mi mai copiez niste documente pe laptop, ca a trebuit sa fug... cu un plan ambitios de a ma si tunde in centru.
Am aruncat de-a valma in bagaj ce chiloti am apucat, socotind la repezeala pe cate zile ar fi ideal sa stau curat, am pus un teanc gros de tricouri, slipul si niste pantofi - ce-am zis eu ca dau mai bine in desert, am turnat apa la sarpe si i-am pus aparatele pe mod automat, nu ne-am pupat si nimic ci am luat-o la goana pe scari, pana la masina... lucru,... parcat... verificat mailul rapid inca o data,... asigurare medicala,... zbor?

Pe drumul spre aeroport mi s-a facut negru in fata ochilor, ati fi aparate daca nu stiti nodul acela in gat cand realizezi ca n-ai pus "ce era mai important" - ei bine in cazul meu a fost blestematul de incarcator de laptop! Telefon urgent, mi-am dat trei secunde de gandire sa-mi dau seama cine ar putea conduce cel mai repede pe urmele taximetristului, catre aeroport,... decizia a fost rapida: Bogdan... now!!
Nici macar el insa,... nu s-a putut pune cu furtuna ce venea dinspre west,... avionul a trebuit sa plece inainte de ora planificata, incarcatorul a ramas la sol. Mai nasol ca niciun zbor nu ajungea pana a plecarea mea de a doua zi catre Cairo, asa ca urma sa ma descurc, cumva... la fata locului: ori scoteam din piatra seaca ceva scula compatibila, ori inventam rapid un panou solar pentru soarele Egiptului, la care sa-mi fac deci mailurile sa curga si scripturile sa se invioreze.

Asa incat, cu stomacul strans, n-a fost cel mai placut zbor,... am luat un tren pana in centrul Vienei, unde, la o distanta de doua statii de metrou mi-am gasit hotelul cu nume duios Carlton Opera Wien. Cochet si strans pe corp, cu un lift de epoca unde la urcare usile etajelor fugeau cu viteza frecandu-ti genunchii, si cu un mic dejun decent, a meritat linistit cei cincizeci de euro pe o noapte.

Pana am ajuns pe jos in cealalta parte a centrului, alunecand pe langa cladirile ce se aplecau deasupra mea cu priviri severe, am mancat ceea ce s-ar putea numi decent un kilogram de inghetata, incat la intors am luat metroul. De altfel se facuse destul de tarziu, si ziua ce urma se anunta din nou una pe fuga,...