Wednesday, August 26, 2009

Stuck In a Moment You Can't Get Out Of

Ultimul soricel a fost probabil un mare fan U2.

Dupa ce mi-a pasat sa nu stea in masina mai multe ore, ca sa nu fie gata copt cand ajung acasa, mi-a facut figura... Ce-i drept caldura era mare, si l-am tinut pana mai noaptea pe balcon.

Pe la ora 22 gata hai sa hranim cainele. Cand deschid cutia,... Nu!, soarecele nu lipsea,... (asta intreaba toata lumea cu o licarire de speranta, la faza asta a povestii), ci statea nemiscat si se uita ca un idiot la mine cu ochii lui rosii (blanzi?).
Cum de obicei sunt circumspect, mai teama fiindu-mi ca ma musca patrupezii decat zeropedul meu verde, i-am suflat in nas, l-am scuturat, l-am luat cu pensa de coada,... pauza. Vreau sa zic era viu, deosebesc inca un soarece viu de unul care a dat coltul, insa asta imita, ori se transformase in,... un tetraplegic demn de mila.

Ori s-a conectat la vreun flux cognitiv universal de unde a aflat cam ce s-a intamplat in ultimele saptamani cu stramosii lui, cand au fost scosi din cutie, ori, mai simplu, l-a dat gata caldura si emotia de-a sta intr-o cutie intunecoasa.

Asa incat n-am avut de ales. Cum astalaltul nu simte prada atunci cand nu se misca, iar prada statea pe crenguta ca o vrabie lesinata, l-am apucat cu hotarare cu pensa si i l-am fluturat pe la nas campionului. Dupa vreo douazeci de secunde, sub privirea mea admirativa, l-a apucat ca un adevarat catel, nevenindu-mi sa cred cat poate fi de delicat, fara sa se repeada, fara sa smuceasca.

Asadar, mai putin si trecem la chestii mai complicate: cum ne facea sa izbucnim in ras mai pe la inceputuri baietelul unui coleg de lucru, care (acasa avand un labrador galben), ne intreba cu inocenta daca sarpele nu se joaca cu mingea!

Cam asta povestea cu ultima gustare.

No comments: