Dune 2 - Downtown

Cum m-am mutat in "downtown",... altul e ritmul.
E greu sa pretinzi ca strazile sunt "asa cum le stim noi", intr-un oras cu douazeci de milioane de locuitori. Daca ma tin nervii, ies la 10 seara, dar atunci e vacarmul cel mai infernal. Magazinele sunt deschise si in fiecare se aude o alta muzica, iar trotuarele sunt inundate de un puhoi de oameni in miscare. Majoritatea fac shopping: totul e deschis minim pana la miezul noptii, dar unele centre pana mult mai tarziu. Cel mai probabil o reminiscenta a Ramadan-ului, cand totul e pe invers: ziua totul e mort, post la mancare, fumat si bautura, iar dupa apus, chef si cumparaturi.

Asta n-ar fi nimic, dar umbla cu plozii in carca, la orele alea!! Care nu-s molesiti deloc, ci miorlaie dupa papusile din vitrina, sar pe langa tine, indraznesc sa te strige sau, din contra, se ascund rusinati dupa fustele mamelor.

Pe la miezul noptii lucrurile se mai potolesc. Nici macar inghetata nu se mai vinde. Se poate iesi fara sa freci umerii cu toata lumea. Claxoanele se mai potolesc. The city that never sleeps grows tired.