Lap 5

Heyz am o groaza de recuperat cu scrisul!
O s-o iau cu inceputul, pentru ca a fost de pomina.

Dupa ce v-ati fi imaginat ca in viata mea n-o sa-mi starneasca vreun sofer spaime si temeri mai cumplite decat deja faimosul Kumar, in top drivers a urcat vertiginos un domn mai trecut de cateva varste, vineri 27 aprilie, dimineata la ora cinci...
Daca nu stiati, va spun acum: pentru a prinde cele mai bune conexiuni cu Bangalore (adica in jur de 17 ore pana la destinatie), ma scol dimineata la patru, dupa, de regula, vreo doua ore de somn, dat fiind ca mi-am lasat pe ultimul moment tot ce tine de bagaj si laptop si viata. La 04:05 imi caut inca ochii prin cap, imi aduc aminte de unghiera dar nu si de sampon, trag niste haine pe mine, scot pe scari bolovanul de bagaj, injur pe cui am promis ca duc sarmale in conserva din Romania, imi adun sufletele si pornesc.

Duc masina la firma, ca sa n-o zgarie iar baietii din Aradului, aici urmeaza sa ma pescuie masina de la Omnitour. Evident sunt in intarziere dar nu mai mult de 5 minute, capat doua vorbe dupa ceafa bine domnul meu dar de ce m-am trezit eu asa devreme, clipesc strans, aprobator, din ochi, pentru ca sunt inarmat cu o tona de rabdare. Si de somn.

Au: daca e out there cineva, Roberto, anybody, eu cred ca am inteles ceva gresit in legatura cu masinile pe motorina?? Stiu ca e la ture mai putine, dar individul asta m-a dus cu Passat-ul lui la aeroport cu o viteza melcoforma, cea maxi...

>>>
fac o pauza pentru ca nu stiu exact ce mi s-a intamplat... Prasad, noul sofer, mi-a adresat una din cele 10 fraze pe saptamana, si aceasta a fost "cat costa in tara mea un telefon mobil?" nu stiu exact ce l-a apucat dar trebuia s-o impartasesc cu blog-ul. I-am raspuns ca depinde de cat e de complicat telefonul evident n-am scapat cu atata, a zis ok cat costa unul ca al meu i-am zis ok 7000 rupii ok gata
<<<

OK. revenind, tipul aplica o regula destul de simpla la schimbarea vitezelor, nu stiu daca era extrasa chiar direct din cartea tehnica. Sa ma trazneasca toti zeii indieni daca modific in vreun fel adevarul: urca o treapta la fiecare multiplu de 10km/h aratati pe bord, va jur: la cca 45km/h am trecut la viteza a cincea si ultima, cand eu, cu ochii acum mari de uimire, m-am intrebat ca si pestii de la sfarsit din Finding Nemo: "now what?". Desi ni s-au terminat vitezele, am tras cumva de ea (vreau sa zic, un Passat nu accelereaza prea bine in jurul a 1000 ture) si pe linia dreapta de pe lugojului am ajuns la aproape 80 la ora. Va las sa ghiciti pe care banda mergeam cu viteza asta, si va dau ca indiciu ca in spatele nostru aparea uneori cate o mutra speriata/furibunda a vreunui BMW care tocmai decelerase la jumatate din viteza de croaziera. In oras n-am avut nicaieri mai mult de 45 la ora: ce-i sigur ii sigur si apoi trebuie sa fii nebun sa mergi cu a cincea in oras. Nu stiu exact cum arata motorul acela? era deja lichefiat pe dinauntru? din huruitul lui m-a scos doar un "SAaaaluuutt baieeetiiii!!" catre "baaieeetiii" din parcarea aeroportului, abia atunci revenindu-mi din nedumerire si realizand ca mai am, totusi, suficiente sanse sa prind avionul de Viena.

Acest moment il voi pastra cu cea mai mare grija in memorie, astfel incat ori de cate ori imi voi spune ca timpul trece prea incet, ca ceasurile lui Dali se lungesc insuportabil, sa imi pot aduce aminte cu drag de el si sa-mi spun ca lucrurile pot merge mult mai piano.

Dupa aceasta incalzire drumul pana in India a parut doar o clipa de 17 ore.