Lap 6 - Vineri

Suntem sfatuiti, cu un zambet larg, sa ne asezam pe locurile zona centrala a aeronavei: acesta este, sigur ca da, un avion cu “coada grea”. Ba chiar si cu botul greu. Din acest motiv, sectiunile de capat ale cabinei pasagerilor este mai bine, pentru “balans”, sa ramana libere.
Imi imaginez deja o huiduma de capitan Air Deccan, ca o balerina chinezoaica din Cirque du Soleil, tinandu-ma pe mine pe varful piciorului stang, pe post de umbrela, iar de dreptul, cu zambetul ei fortat – de imprejurari – se tine muscandu-i cu delicatete degetul mare, stewardesa.
Sunt intrerupt din acest demers suprarealist de un nou anunt: suntem rugati sa nu ne prindem centurile de siguranta, deoarece alimentarea cu combustibil a aeronavei este inca in progres. Rad si-mi musc degetul mare, imi intorc privirea spre geam, mi-o plimb pe pista, caut masinile de pompieri, strang manerul scaunului, inchid ochii, o sa fie bine.

Revista companiei ne arata reteta lor de succes: alaturi de personal minim, eliminarea meniurilor, saloanelor lounge, a tichetelor tiparite si a zambetelor platite scump, perioadele moarte dintre zboruri sunt reduse la minim. Probabil in timp ce eu caut cu privirea cea mai apropiata zona de evacuare, un negru mititel, iata, mai da o pompa la roti, iar benzina ne curge in fund sau prin aripi. Oricum, nimic nou pentru o companie low cost, decat, poate, cinismul unor formulari de genul "zambete de complezenta? n-o sa le simtiti lipsa! oricum, nu la o fractiune din pretul concurentei! mancare on-board? cine are nevoie de asa ceva?..."

Avionul a plecat cu o ora si trei sferturi intarziere. Dar macar am avut parte de amuzamentul interventiilor usor infantile ale capitanului: "Buna seara, un minut! Sunt capitanul Santosh. Ne pare rau, dar nu putem pleca la ora stabilita, din cauza unei situatii create. Aceasta situatie este un avion, care are aceasta problema, si se afla pe pista. Aceasta situatie va fi remediata,... aaa,... problema este tehnica. Va fi o interventie, si avionul va fi luat de acolo. Trebuie sa ne supunem indicatiilor turnului de control. Dar iata, am pornit un motor. Nu este intreaga putere, dar avem chiar si A/C. Turnul de control este cel care a decis sa se dea prioritate avioanelor care aterizeaza (doh!) si din pacate nu putem face nimic in legatura cu aceasta decizie."

* * *

Kochi este in mod clar mai curat decat Bangalore. Nu te-ai astepta, fiind port la Marea Arabiei. Pana in oras sunt vreo treizeci de kilometri. Soferul imi spune sa-l sun duminica seara: ma poate duce tot el si inapoi. Il cheama Shaji si are nevoie de o baie.
“Bijus Tourist House”, scrisa pe foaia de parcurs “Biju’s Tourist House” (Biju, fiul Nestematei si-al lui Ghiul?), pensiunea Bijus asadar, este o surpriza placuta. Camera e mare, temperatura potrivita, prosoape curate si, daca ar fi pus in pozitia exacta sita de la dus, gandacul acela imens n-ar fi ajuns in baie. Il imping cu delicatete (si un strop de hartie igienica) la locul de origine si remediez situatia. In rest, arata chiar acceptabil pentru doar o noapte de somn. Vreau sa ajung, maine, in Allapuzha, si nimic mai mult.